Ani trec, amintirile raman!

     Atatea clipe cu prietenii, atate rasete, vise, baieti, nopti tarzii si plansete, intamplari care mai de care...AMINTIRI! Persoane care nu ai fi crezut ca vor deveni atat de speciale pentru tine sau ca te vor ajuta atat de mult...
     Tii minte cand eram mici? Da, totul era atat de simplu, orice problema pentru noi era un joc. Cand stateam pana tarziu afara si doar in fata blocului pentru ca acolo aveam voie...nu existau baietii care sa ne faca sa suferi sau certuri in grup...Era foarte simplu dar, cu toate astea, ne doream sa fim mari...
      Acum am vrea sa dam timpul inapoi, sa fim iarasi mici...Dar, si asa "mari" ne este destul de bine... cu toate ca avem atatea probleme si cand credeam ca nu poate  fi mai rau exact atunci devine insuportabil...aveam atatea seri in care plangeam doar din cauza amintirilo sau pentru ca ne este frica de viitor. Da, imi este foarte frica de acest VIITOR,imi este frica sa nu va pierd .. Stiu ca voi creste, voi cunoaste persoane noi dar nu voi uita niciodata de unde am plecat si vreau sa va am mereu langa mine...
      Unii dintre noi vom pleca la liceu si vom lasa persoane dragi in spate dar, nu vom uita de ele si vom avea incredere ca va fi bine si nu se va intampla nimic indiferent de imprejurari..
      Ar mai fii atatea de spus dar, cel mai bine le simtim...Cum spuneti voi: "Ani trec, amintirile raman!". Va iubesc!