"Look at the sky and say goodbye"

Cred ca am terminat dar, nu pot sa sterg amintirile !!!
Mi-ai demonstrat ca nu poti sa te gandesti nici macar o clipa la mine si sa te intrebi daca sunt bine.
Ti-am spus tot ce aveam de spus, ti-am vrut binele mereu dar raspunsul din seara asta m-a lamurit total. Poate ma insel dar...nu prea cred.
Ramane doar sa iti multumesc pentru ce ai facut pana acum.Nu te-am judecat cu nimic ti-am spus ce e bine si ce e rau si tu ce ai facut? nici macar nu ai putut sa imi raspunzi la o amarata de fraza pe mess sau sa ma intrebi daca sunt bine sau sa iti ceri scuze ...
Toti gresim, greseala e omeneasca dar tu ar trebui sa inveti din greseli.
Cum ma simt? ca ultimul om de pe pamant care simte ca a pierdut o parte din el dar, nu e nimic pentru ca va da totul uitarii pentru ca m-ai ranit prea rau.
Am sute de idei in momentul de fata dar prefer sa raman indiferenta.
Poate ca am facut cea mai mare gresala ca am pus atata suflet si poate am facut si o gresala scriind aceasta postare dar....
O sa ne impacam? Nu pot spune nimic doar....Sa ai grija de tine! si stiu ca si altii vor avea grija de tine mai bine ca mine pentru ca eu nu am insemnat nimic.

Life is...

"Journey" este cel mai potrivit cuvant pentru a defini viata.
De ce? Pentru ca viata chiar este un jurnal.Un jurnal plin cu sentimente, trairi,amintiri,zambete,momente triste, veselie, petreceri,colegi,prostii,dezamagiri, tot ce inseamna persoana noastra.Si, nu ma refer la acel "jurnal" clasic, ma refer la un jurnal in care noi ne asezam fiecare gand in parte, de care nu ne putem ascunde sau preface, in fata caruia ne deschidem si ne descarcam emotional.
Realizez ca tot ce a fost pana acum, s-au transformat in amintiri, niste amintiri in plus in acest "jurnal al vietii". Amintiri care pentru fiecare din noi semnifica ceva.
Nu pot sa cred ca unele lucruri devin atat de repede simple amintiri dar, cu un foarte  mare impact emotional.
Stiu ca nu mai are nici un rost sa imi fie dor pentru ca stiu ca toate aceste trairi fac parte din trecut, dar parca o parte din mine ar dorii  sa retraiasca fiecare clipa petrecuta cu prietenii, fiecare zambet, fiecare cearta cu parintii, fiecare durere, dezamagire, toate lucrurile bune si rele. De ce si cele rele? Pentru ca si ele fac parte din mine.Din aceasta persoana care a crescut,persoana care ieri era in clasa intai, persoana timida, rasfatata.
Mi-e dor de acel "copil" din mine. Care trecea mai usor peste fiecare cearta, care abia astepta sa creasca crezand ca va fi mai usor, acel copil inocet si inofensiv s-a transformat in fata de 14 ani de acum care isi pune amintirile in "jurnalul vietii ".