De ce? Pentru ca viata chiar este un jurnal.Un jurnal plin cu sentimente, trairi,amintiri,zambete,momente triste, veselie, petreceri,colegi,prostii,dezamagiri, tot ce inseamna persoana noastra.Si, nu ma refer la acel "jurnal" clasic, ma refer la un jurnal in care noi ne asezam fiecare gand in parte, de care nu ne putem ascunde sau preface, in fata caruia ne deschidem si ne descarcam emotional.
Realizez ca tot ce a fost pana acum, s-au transformat in amintiri, niste amintiri in plus in acest "jurnal al vietii". Amintiri care pentru fiecare din noi semnifica ceva.
Nu pot sa cred ca unele lucruri devin atat de repede simple amintiri dar, cu un foarte mare impact emotional.
Stiu ca nu mai are nici un rost sa imi fie dor pentru ca stiu ca toate aceste trairi fac parte din trecut, dar parca o parte din mine ar dorii sa retraiasca fiecare clipa petrecuta cu prietenii, fiecare zambet, fiecare cearta cu parintii, fiecare durere, dezamagire, toate lucrurile bune si rele. De ce si cele rele? Pentru ca si ele fac parte din mine.Din aceasta persoana care a crescut,persoana care ieri era in clasa intai, persoana timida, rasfatata.
Mi-e dor de acel "copil" din mine. Care trecea mai usor peste fiecare cearta, care abia astepta sa creasca crezand ca va fi mai usor, acel copil inocet si inofensiv s-a transformat in fata de 14 ani de acum care isi pune amintirile in "jurnalul vietii ".
No comments:
Post a Comment