"Look at the sky and say goodbye"

Cred ca am terminat dar, nu pot sa sterg amintirile !!!
Mi-ai demonstrat ca nu poti sa te gandesti nici macar o clipa la mine si sa te intrebi daca sunt bine.
Ti-am spus tot ce aveam de spus, ti-am vrut binele mereu dar raspunsul din seara asta m-a lamurit total. Poate ma insel dar...nu prea cred.
Ramane doar sa iti multumesc pentru ce ai facut pana acum.Nu te-am judecat cu nimic ti-am spus ce e bine si ce e rau si tu ce ai facut? nici macar nu ai putut sa imi raspunzi la o amarata de fraza pe mess sau sa ma intrebi daca sunt bine sau sa iti ceri scuze ...
Toti gresim, greseala e omeneasca dar tu ar trebui sa inveti din greseli.
Cum ma simt? ca ultimul om de pe pamant care simte ca a pierdut o parte din el dar, nu e nimic pentru ca va da totul uitarii pentru ca m-ai ranit prea rau.
Am sute de idei in momentul de fata dar prefer sa raman indiferenta.
Poate ca am facut cea mai mare gresala ca am pus atata suflet si poate am facut si o gresala scriind aceasta postare dar....
O sa ne impacam? Nu pot spune nimic doar....Sa ai grija de tine! si stiu ca si altii vor avea grija de tine mai bine ca mine pentru ca eu nu am insemnat nimic.

Life is...

"Journey" este cel mai potrivit cuvant pentru a defini viata.
De ce? Pentru ca viata chiar este un jurnal.Un jurnal plin cu sentimente, trairi,amintiri,zambete,momente triste, veselie, petreceri,colegi,prostii,dezamagiri, tot ce inseamna persoana noastra.Si, nu ma refer la acel "jurnal" clasic, ma refer la un jurnal in care noi ne asezam fiecare gand in parte, de care nu ne putem ascunde sau preface, in fata caruia ne deschidem si ne descarcam emotional.
Realizez ca tot ce a fost pana acum, s-au transformat in amintiri, niste amintiri in plus in acest "jurnal al vietii". Amintiri care pentru fiecare din noi semnifica ceva.
Nu pot sa cred ca unele lucruri devin atat de repede simple amintiri dar, cu un foarte  mare impact emotional.
Stiu ca nu mai are nici un rost sa imi fie dor pentru ca stiu ca toate aceste trairi fac parte din trecut, dar parca o parte din mine ar dorii  sa retraiasca fiecare clipa petrecuta cu prietenii, fiecare zambet, fiecare cearta cu parintii, fiecare durere, dezamagire, toate lucrurile bune si rele. De ce si cele rele? Pentru ca si ele fac parte din mine.Din aceasta persoana care a crescut,persoana care ieri era in clasa intai, persoana timida, rasfatata.
Mi-e dor de acel "copil" din mine. Care trecea mai usor peste fiecare cearta, care abia astepta sa creasca crezand ca va fi mai usor, acel copil inocet si inofensiv s-a transformat in fata de 14 ani de acum care isi pune amintirile in "jurnalul vietii ".

Privesti in spate si...iti e dor

Am spus ca nu o sa mai traiesc in trecut, ca nu ma voi mai gandi la nimic ce facea parte din el, decat daca este nevoie...uite, acum este unul din acele momente de "look back".
Am privit in trecut, m-am gandit la toate clipele si momentele petrecut cu anumiti prieteni, am vazut persoanele pierdute care acum ceva timp erau langa mine, vorbeam cu ele, persoane care au plecat din viata mea doar dintr-un anumit punct de vedere...Cu ce am ramas? Cu tristete, durere si dor, nimic mai mult.
De ce TRISTETE? Pentru ca stiu ca a fost frumos si mi-ar placea sa se repete toate noptile pierdute vorbind cu tine, zilele in care ieseam cu ei, diminetile in care eram obosit dar fericita ca te voi vedea, zilele de scoala in care radeam tot timpul, momentele in care eram suparata dar, exista cineva care sa ma inveseleasca.
De ce durere? Pentru ca stiu ca nu va mai fii niciodata ca atunci.
Si de ce dor? Pentru ca asta simti in astfel de momente si te gandesti cat de repede au trecut zilele, lunile, anii....zile in care erai fericita si nu vroiai sa se termine, luni care s-au dus aiurea fara sa faci nimic dar si luni in care stateai cu prietenii si ani in care ai crescut, te-ai maturizat, ai pierdut dar ai si castigat.
Sunt fericita? Da, pentru ca am pe cine trebuie langa mine: am prieteni, am parintii, familia, te am pe tine....dar uneori lipseste ceva...ceva ce nu va mai fii niciodata.
Ati vazut cate intrebari, acestea au fost cu  raspuns dar, unele nu au raspuns sau poate au dar, nu ne dam seama.

#Fara titlu#

Ai dreptate? Chiar am ajuns sa nu ma cunosc pe mine insumi? Sa nu stiu cum sunt cu adevarat, ce vreau, ce nu vreau, ce pot, ce stiu...
Ai fost prima persoana care mi-a zis "poate nu te cunoscti cu adevarat".Si m-am intrebat "de ce".
Pentru ca imi e frica de mine, imi e frica sa recunosct cum sunt. Unii te vad fata puternica si speciala, altii fata increzuta si falsa.Cu atatea pareri impartite nu am cum sa ma descopar cu adevarat.
Nimeni nu o sa iti spuna cine esti si ce vrei...Trebuie sa descoperi singur dar, cat poate dura aceasta "descoperie"?
Tot ce stiu despte mine e ca pun la suflet prea repede, ma agit pentru orice lucru minor, nu vreau sa pierd anumite persoane, le iert chiar daca mi-au gresit, dar am si o limita. O limita care daca este depasita, descoperi si partea rea a mea. Partea in care incep sa plang fara motiv sau cu motiv.
In ultima perioada nimeni nu m-a intrebat "esti bine?" nu, toata lumea este fericita si se distreaza.
 Dar eu? Eu am stat si am plans de fiecare data cand vorbeam cu tine. De ce? pentru ca imi e dor de tine, nu suport ideea ca ai plecat si nu esti aici langa mine.

Can't be wrong ♥

Si maine e ziua ta de nume, dar nu o sa fii cu noi sa iti cantam la multi ani, sa te luam in brate si sa ne planuim viitorul.
De cand ai "plecat" totul s-a dat peste cap, nimic nu mai e cum era, parca stiai ca nu o sa mai fie nimic la fel, stiai ca iti vom duce lipsa dar ne-ai ajutat pe fiecare in parte sa trecem peste acest moment greu.
Da imi este foarte dor de tine si fiecare dintre noi iti duce lipsa si tot timpul va exista o amintire, un loc, o melodie care sa ne aduca aminte de tine, de felul tau de a fii, cum ne faceai pe toti sa radem, ne faceai sa ne simtim bine alaturi de tine.
Nu cred ca, cuvintele isi ma au rostul!
Stiu ca nu o sa te mai intorci, dar acum vreau doar sa iti zic LA MULTI ANI! 

Soare dupa furtuna?

Pot spune ca a rasarit soarele si pe strada mea, dupa toata aceasta furtuna lunga ce si-a lasat semnele foarte adanci si greu de astupat.
E vina ta, pentru ca ai aparut in viata mea. Erai de mult prezent in ea doar ca, iata, dupa tot acest timp de prietenie abia acum s-a intamplat ceva mai mult.
Sunt fericita, ma simt bine cu tine si iti multumesc ca m-ai facut sa trec peste tot.
Poate ma simt mai bine si prin simplu fapt ca nu mai pun la suflet orice dar, stiu ca daca vreodata voi dori sa vorbesc cu cineva si sa ii povestesc ce ma doare, acea persoana vei fi tu.
Pentru mine, acum tu esti acel lucru care imi trebuia, care ma face sa zambesc, sa rad sa uit de tot cand sunt in preajma ta.
Te iubesc!

Fresh :D

Hei, sunt bine, ma simt alt fel , am trecut peste toate sau ma rog daca nu am trecut le tin pentru mine , dar totusi nu ma afecteaza asa mult ca inainte.
Am trecut peste EL, peste promisiunile nerespectate, peste certuri si multe altele.
Sunt fresh =p~ nu ma voi agita pentru nimeni si nimic ce nu merita atentia mea si nu ma voi straduii ca totul sa fie bine pentru alti si nu pentru mine.
Schimbare? Nu cred, asta sa imi spuneti voi. Mie mi-se pare doar ca aveam ochii inchisi, dar i-am deschis, m-am frecat putin si am vazut mai bine realitatea.
Acum, nu mai exista "cea mai buna prietena pe vecie" sau "doar el si atat, fara alti baieti". NU, acum e mult mai bine pentru ca toate au un sfarsit si putem trece peste.
Am inceput sa zambesc, sa ma bucur de prezent si sa nu mai privesc in trecut, decat daca e nevoie. Sunt aceeasi fata, doar un pic mai puternica!
"Si asta se va întâmpla în cazul în care e inceputul unui sfarsit de inceput."